a ce vă miroase viața?
a mea miroase a lavandă, cu puțină iasomie, bergamotă, toate pigmentate cu mirodenii picante și pișcătoare la limbă…(sau e limba mea pișcătoare…e probabil numai o problemă de nuanță sau perspectivă), puțină lămâie și lemn amestecat cu pământ ars. mai miroase a sare și apă, întuneric și mâl. și în toată veselia asta iși face simțit prezența mirosul înțepător de ceapă. ceapă, da.
și ce faci în situația asta? te concentrezi pe mirosul de bergamota și îl ignori pe cel de ceapă? sau le separi? când trebuie să miroasă ceapă o lași să miroasă și după duci gunoiul și rămâne bergamota? de ar fi așa de simplu! ceteodată se poate, nu zic nu.
mai este, desigur, și teoria cum că daca nu ai știi cum mirose ceapa nu ai putea să apreciezi veselia de mai sus. poate ca așa e. eu nu aș exclude nici un ingredient, dar cred că trebuie sa fii foarte atent la proporții…pt că mirosul de ceapă e ft pregnant…
this is no picknique i tell you! abea pot manca ce este pe masă acum. sunt curioasa cum se vor depune și ce se va așterne peste.
mi-au ramas impregnate în piele mirosurile voastre…din fericire nu se curață cu apa sau timp.
e numai începutul. cu timpul voi învăța să filtrez aerul, să separ și să amestec mai bine aromele și, mai ales, o sa invăț să prepar niște ceaiuri foarte bune pentru…digestie.
rest easy as much as you can. savurați mirosurile care va plac cel mai mult și nu vă temeți…cele înțepătoare și mai puțin plăcute nu vă vor ocoli. e bine nici să nu fugiți de ele. fuga asta consumă mult.
pana la urmă ceea ce ni se oferă este un cocktail și nu un wisky sec.
cu toate astea, acum aș fuma din țigările tale roșii și aș bea un wisky sec.
thequeen.
