silence of the soul.
ce se intampla cu toate sufletele acelea strambe, schioape? cu cei pe care nu-i iubeste nimeni, pentru ca sunt urati sau mici, pentru ca nu au un ochi sau o mana, pentru ca saliveaza cand dorm, pentru ca nu pot merge sau vorbi, pentru ca sunt orbi sau bubosi? au si ei un rai al lor? si acolo sunt iubiti de oameni normali? cu maini sau picioare intregi, cu ochi si par? sau tot de bubosi si leprosi si urati?
imaginea unui autobuz plin de batrani bolnavi.
imaginea unui parc splendid, unde au inflorit toate florile pamantului, plin de copii ologi care mananca vata pe bat.
imaginea unui balon cu heliu rosu care zboara din mainile unui om fara picioare.
imaginea unei trupe de lautari, toti fosti veterani de razboi.
bunicul meu nu avea o parte din degetul aratator. era stramb asa degetul. dar eu il iubeam. eram convinsa ca si-a pierdut o parte din deget in razboi si eram mandra de asta. ii spuneam sa imi poveasteasca despre razboi in timp ce ii priveam poza de cand era tanar, imbracat in uniforma. semana cu un actor de cinema, asa imi spunea mama mea cand ma vedea cu poza in mana si eu aprobam, desi la vremea aia nu fusesem niciodata la cinema si nici nu intalnisem vreun actor de cinema. dar stiam ca bunicul e frumos si ochii lui de atunci erau la fel de verzi ca in poza colorata de mana.
bunicul meu nu a fost niciodata in razboi dar tatal lui a fost si a murit acolo. nu am stiut niciodata cum si-a pierdut cu adevarat partea aceea de deget dar nu asta era important. ci faptul ca nu avea un deget frumos ca toti ceilalri oameni pe care ii intalnisem eu ma facea sa il iubesc si mai mult. cand a murit in noaptea in care a trebuit sa stam cu el si sa ne luam ramas bun m-am uitat mereu la degetul lui, l-am sarutat si m-am gandit ca nu o sa mai intalnesc pe nimeni cu un astfel de deget niciodata si pe nimeni atat de frumos.
acum cand intalnesc oameni ma uit mereu la degetele lor, dar nu intalnesc decat oameni obisnuiti.
mainile bunicului cand ma tragea pe brate cand mi-era rau, sau cand ma ungea cu alifia din untura facuta de el, sau cand isi punea palaria purtata de 30 de ani, sau cand taia painea, sau cand stingea lumanarea, sau cand prindea fluturii de noapte uriasi care intrau in casa la lumina, sau cand tragea perdeaua, sau cand dadea iarba la porci, sau cand culegea lalele, sau cand ne aducea salam in ziare, sau cand aprindea focul si i se lumina fata.
bunicul meu avea mainile aspre, si sufletul fin si pufos.
zun zun
poza: burcindrummer.deviant.com
